|
Capitol din cartea scrisă de Dr.Vladimir Antonov
Învăţăturile Originale ale lui Isus Cristos
Bărbat şi femeie pe Calea spirituală
Se cuvine să discutăm aici despre psihologia sexelor.
Dar, pentru început, care este sexul lui Dumnezeu?
Când cineva Îl pictează ca pe un om bătrân stând pe un nor şi spune: “Acesta este Dumnezeu‑Tatăl, venerează‑L!”, atunci, bineînţeles, este de sex masculin şi, eventual, are şi barbă. Iar o anumită categorie de oameni, la o anumită vârstă evoluţionară, se va închina în faţa unei asemenea icoane şi va crede că Dumnezeu este bărbat. Aşa s‑a întâmplat în Rusia.
De asemenea, Isus L‑a numit Tată, adică de genul masculin — dar Dumnezeu e privit ca Tată în tradiţia iudaică.
În realitate, însă, El este Mamă şi Tată în aceeaşi măsură. El nu are sex pentru că nu este uman, ci este Conştiinţa Universală Primordială.
Dar pot aparţine spiritele unui anumit sex?
Spiritele nu au corp material şi, ca urmare, nici sex. Totuşi, ele îşi menţin percepţia sexului pe care l‑au avut în ultimul corp până la noua încarnare şi îşi pot menţine până şi înfăţişarea lor obişnuită. “Printre spiritele rele există atât femei cât şi bărbaţi …”, a scris Apostolul Filip (Evanghelia după Filip [26], 61).
Cu toate acestea, în încarnarea următoare, sexul corpului poate fi diferit. De ce anume depinde? Depinde de calităţile pe care o persoană trebuie să‑şi dezvolte sau să‑şi suprime. Anumite calităţi pot fi mai uşor dezvoltate într‑un corp de sex masculin, iar altele, într‑un corp de sex feminin. Același lucru se întâmplă în cazul în care trebuie eliminate calităţile negative.
Sexul corpului este de asemenea, legat de hormonii sexuali (androgeni, estrogeni, progesteron, etc.), şi aceasta determină conştientizarea apartenenţei la un anumit sex (este definit prin nivelul de androgeni în stadiul embrionic de dezvoltare). Cu toate acestea, cel mai important aspect al subiectului nostru este faptul că vitalitatea şi alte câteva caracteristici ale unei persoane adulte depind direct de nivelul hormonilor sexuali.
Acesta este motivul pentru care bărbaţii, având un nivel mare de hormoni androgeni, de obicei, trăiesc mai intens decât femeile, năzuind să exploreze tărâmuri necunoscute, să studieze necunoscutul, să lupte pentru idealurile lor şi să domine peste partea mai puţin puternică a societăţii — femeile. Faptul că bărbaţii sunt în majoritate în posturi executive nu este o tradiţie dăunătoare, nu este o încălcare a drepturilor femeilor, nu este un indicativ al “inferiorităţii” femeii, ci un proces natural de distribuire a rolurilor sociale, depinzând de capacităţile fiecăruia pentru diferitele tipuri de activitate.
Dar nici cantitatea de androgeni şi nici sexul nu au o influenţă directă asupra nivelului intelectual.
Un nivel ridicat de hormoni androgeni specifice unei încarnări de sex masculin este de bun augur pentru dezvoltarea vitalităţii, pentru activitatea de cercetare științifică, inclusiv știința despre Dumnezeu. Aceasta defineşte eforturile naturale depuse de un bărbat matur pentru a deveni un lider, pentru a călăuzi oamenii, pentru a‑i ajuta, pentru a se sacrifica de dragul lor.
O femeie obişnuită este opusul unui asemenea om. Ea, care a crescut în această viaţă sub influenţa hormonilor feminini, caută pacea, armonia, comoditatea, frumuseţea, dorește să calmeze bărbatul. Nu îi place bărbatul agitat, încăpăţânat, tot timpul având ceva, pe undeva, de luptat — poate fi fascinant…, dar este greu să stai cu el în armonie şi calm…
Pentru el, femeia nu este suficient de puternică şi el încearcă să o facă mai energică…
O femeie matură este fericită să ofere bărbaţilor armonia, sensibilitatea, frumusețea ei, dorind să ajute prin a‑i “înnobila”, aducându‑i mai aproape de idealul ei, uneori prin propriul sacrificiu… Iar bărbaţii maturi și întregi, de asemenea, sunt gata să conducă femeile cu scopul de a le preda ceea ce au învățat… În acest fel, ajutându‑se reciproc, învățându‑se unul pe altul ceea ce au nevoie să ştie, ei pot merge împreună spre Scopul comun — la Perfecțiune.
Isus a spus, adresându‑se bărbaţilor:
“Respectaţi‑o, sprijiniţi‑o. Procedând aşa veţi câştiga dragostea ei… şi veţi avea trecere înaintea lui Dumnezeu!
“Tot aşa, să vă iubiţi nevestele şi să le respectaţi, pentru că ele vor fi mame mâine, şi fiecare, mai târziu, va fi străbuna unei rase!
“Fiţi îngăduitori cu femeia. Dragostea ei înnobilează bărbatul, îi înmoaie inima lui împietrită, îmblînzeşte fiara din el şi îl transformă într‑un miel!
“Soţia şi mama sunt comori nepreţuite dăruite vouă de Dumnezeu. Ele sunt cele mai frumoase podoabe ale existenţei şi din ele se vor naşte toţi locuitorii lumii.
“Aşa cum Dumnezeu… a separat lumina de întuneric şi pământul de ape, femeia are facultatea divină de a separa în bărbat intenţiile bune de gândurile rele.
“Prin urmare, vă spun vouă, după Dumnezeu, gândurile voastre cele mai bune trebuie să fie pentru femei şi soţii, femeia fiind pentru voi templul unde veţi obţine cel mai uşor fericirea perfectă! Îmbibaţi‑vă în acest templu cu tărie morală. Aici veţi uita necazurile şi eşecurile voastre şi vă veţi reface energia pierdută necesară pentru a fi în stare să vă ajutaţi aproapele!
“Nu o expuneţi la umiliri. Procedând aşa vă veţi umili pe voi înşivă şi veţi pierde sentimentul de dragoste fără de care nimic nu există aici pe acest pământ!
“Protejează‑ţi nevasta, pentru ca şi ea să te poată proteja pe tine şi pe toată familia ta. Tot ce faci pentru soţia ta, pentru mama ta, pentru o văduvă sau o altă femeie la necaz, vei fi făcut lui Dumnezeu.” (Viaţa Sfântului Issa [28], 12:13‑21)
Tot ce s‑a spus în acest capitol se referă la femei şi bărbaţi suficient de evoluaţi. Aceia care nu au încercat să devină mai buni în mod conştient, decid adeseori să “se afirme” prin aroganţă şi dispreţ faţă de reprezentanţii sexului opus.
Referitor la aceasta, vă pot spune următoarea pildă:
… Era odată un bătrân şi o bătrână care trăiau împreună într‑un apartament. La vârsta lui înaintată, bătrânul nu vedea bine şi din cauza aceasta el urina pe lângă vas. Bătrâna trebuia să cureţe după el, dar ea se simţea ruşinată faţă de vecini pentru că locuia în acel apartament. Odată, ea şi‑a pierdut răbdarea şi i‑a spus:
“Aşează‑te pe vas! Aşa nu o să mai urinezi pe lângă el!”
“Să stau pe vas?! Ca… o femeie?!” bătrânul şi‑a pierdut respiraţia din cauza ruşinii şi a indignării, aproape a avut un atac de inimă…
Şi, aşa, a continuat să urineze pe lângă vas până la sfârşitul încarnării lui — dar în picioare!… ca un adevărat bărbat!
… Apostolul Pavel a infuzat spiritul aroganţei masculine în Noul Testament: după cum am discutat mai sus, el nu putea să se transforme sub toate aspectele deodată. De exemplu, a scris:
“Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea… Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva…” (1 Timotei 2:11‑13)
“Femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună… căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.” (1 Corinteni 14:34‑35)
“Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii…” (Efeseni 5:22)
“Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?” (1 Corinteni 11:13)
Dar atitudinea lui Isus a fost diferită:
“Simon Petru le‑a spus, <Faceţi ca Maria să plece, căci femeile nu merită Viaţa (Adevărată)!> Isus a spus, <Uite, o voi călăuzi ca să o fac bărbat!… Căci fiecare femeie care se face bărbat va intra în Împărăţia Cerurilor!>” (Evanghelia după Toma [27], 114)
Un bărbat care merge spre Perfecţiune trebuie să se completeze cu feminitate — cu cele mai bune calităţi pe care le au cele mai bune femei. O femeie care merge spre Perfecţiune trebuie să se completeze cu masculinitate — cu cele mai bune calităţi pe care cei mai buni bărbaţi le au. Ca urmare, atât femeia cât şi bărbatul uită de sexul corpurilor lor prezente şi devin conştiinţe pure care aspiră spre Unirea cu Dumnezeu.
“… Când faci un bărbat şi o femeie într‑unul singur, astfel încât bărbatul nu mai e bărbat şi femeia nu mai e femeie, atunci vei intra în Împărăţia (Tatălui)!” (Evanghelia după Toma [27], 22)
|
