|
Capitol din cartea scrisă de Dr.Vladimir Antonov
Învăţăturile Originale ale lui Isus Cristos
Iubirea
Cele două postulate fundamentale ale Învăţăturilor lui Isus sunt:
Teocentrismul care implică ideea că Dumnezeu este Temelia principală a lumii, Scopul şi Semnificaţia întregii existenţe şi nu omul care, în schimb, îşi dedică viaţa Lui, se pregăteşte aspirând la Unirea finală cu El şi ajută pe alţii pe această Cale.
Al doilea este pregătirea noastră pentru îndeplinirea postulatului menţionat mai sus, în primul rând, prin dezvoltarea dragostei emoţionale în relaţiile cu alţi oameni. Când această iubire este dezvoltată, atunci ea poate fi îndreptată spre Dumnezeu‑Tatăl, ceea ce va asigura o apropiere rapidă şi Unirea cu El.
Este foarte important să înţelegem că Unirea cu Dumnezeu‑Tatăl este Unirea cu El în iubire, pentru că El Însuşi este Iubire, starea de Iubire. Şi pentru a ajunge la această Unire, trebuie ca noi să ne transformăm în Iubire.
Gradul de transformare al conştiinţei cuiva în energia dragostei emoţionale arată în ce măsură a avansat spiritual (ţinând cont de faptul că acel cineva are şi înţelepciune, iar conştiinţa sa este suficient de extinsă). În schimb, asprimea şi severitatea emoţională a multor “pastori” indică opusul.
Dragostea nu este reprezentată prin gândurile despre fapte bune şi nici prin ceea ce credem că sunt acţiuni pozitive.
Iubirea este emoție, stările emoționale ale energiei conștiinței.
Dacă o persoană vrea să aibă comportamentul pe care îl presupune o dragoste adevărată, dar nu e capabilă să iubească sincer, atunci, de cele mai multe ori, totul se sfârşeşte într‑o absurditate care duce la impunerea de sine, egocentrică şi recalcitrantă, la violenţă împotriva altora şi chiar la resentimente faţă de reacţia lor de tipul: “ei nu înţeleg dragostea mea”, “el/ea nu vrea să accepte grija mea”…
Dragostea adevărată e incompatibilă cu violenţa, cu excepţia cazurilor când cineva trebuie să protejeze pe altcineva de un atac violent, uneori, chiar şi cu preţul vieţii sale. De asemenea, duritatea este acceptată în unele situaţii, când copiii trebuie îndrumaţi şi corectaţi, precum şi, uneori, în cazul oamenilor bolnavi mintal. În caz contrar, nu mai este dragoste, ci abuz, ceea ce nicio persoană normală nu acceptă.
Iubirea adevărată nu se referă nici la emoţiile “furtunoase” ale pasiunii sexuale — aceasta este o simplă pasiune carnală, dar nu este afecţiunea reală.
Ca urmare, bineînţeles că dragostea nu este o simplă tehnică pentru a ajunge doar la satisfacţie sexuală.
Adevărata dragoste consistă din emoţiile care izvorăsc iniţial din inima spirituală. Acţiunile iubirii adevărate au loc sub controlul unui intelect dezvoltat pe fondul acestor emoţii.
Emoţiile nu sunt un produs al creierului aşa cum au crezut materialiştii. Emoţiile sunt stări ale conştiinţei care îşi au originea în organe speciale de energie ale conştiinţei, nu ale corpului.
Creierul reacţionează într‑adevăr la stările emoţionale prin schimbarea activităţii sale bioelectrice, deoarece conştiinţa interacţionează cu corpul prin intermediul creierului. De exemplu, sub influenţa anumitor emoţii, tensiunea se schimbă, apare transpiraţia şi se schimbă fizionomia. Dar acestea nu sunt emoţii, în ciuda faptului că veţi găsi asemenea afirmaţii în cărţile lor de fiziologie scrise de materialişti. Acestea nu sunt altceva decât reacţii ale corpului la stările emoţionale ale conştiinţei mediate de creier.
În organismul uman multidimensional, există centre speciale de energie (chakra) responsabile cu reglarea stărilor de conştiinţă. De exemplu, activitatea gândirii reprezintă “datoria” chakrelor capului. Emoţiile de anxietate şi furie îşi au originea în structurile energetice situate în partea de sus a abdomenului, iar emoţiile de dragoste, în inima spirituală care este localizată în cutia toracică şi care ocupă (dacă este dezvoltată) aproape tot volumul său.
“Deschiderea inimii spirituale” este punctul principal în stadiul iniţial al dezvoltării spirituale. Pentru majoritatea oamenilor, aceasta este prima ocazie de a experimenta ceea ce este dragostea şi nu numai a vorbi despre ea. Până când nu ştim ce este iubirea, nu putem înțelege “în ce limbă” ar trebui să vorbim cu Dumnezeu și cu cei care sunt aproape de El. Numai din acel moment, noi devenim capabili de a găsi armonia în relațiile cu lumea naturii vii, cu alte persoane. Numai atunci ceea ce se numește “spiritualitate” poate să apară în noi; fără ea, nu poate exista nicio cale spirituală.
În vremurile vechi, în cadrul mișcării creștine, a fost dezvoltată o metodă pentru “deschiderea inimii spirituale”, cunoscută sub numele de “rugăciunea lui Isus”. Unii aspiranţi au ajuns la rezultatul dorit cu ajutorul ei [29]. Dar eficiența acestei metode a fost scăzută din cauza lipsei de cunoștințe despre natura conștiinței și despre structura organismului uman. Acesta este motivul pentru care doar câțiva dintre cei care practicau Rugăciunea lui Isus au avut succes cu ajutorul ei — și chiar dacă au reuşit cu această metodă, aceasta s‑a întâmplat de‑abia după ani şi ani de lucru.
Posedând cunoștințele și metodele necesare, se poate realiza rezultatul după câteva ședințe [3‑4,7,21].
Despre iubirea sinceră, Isus și apostolii Săi au spus următoarele:
“Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8)
“Intră în templul tău, în inima ta. Lumineaz‑o cu gânduri bune şi răbdare şi încredere nestrămutată pe care trebuie s‑o ai în Tatăl tău.”
“Şi vasele tale sacre sunt mâinile şi ochii tăi. Să vezi şi să faci ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, căci făcând bine aproapelui tău împlineşti un rit care înfrumuseţează templul unde locuieşte Cel Care ţi‑a dat viaţa.”
“Dacă vrei să înfăptuieşti lucrări pline de dragoste sau cucernicie, fă‑le cu o inimă deschisă şi nu da voie ca faptele tale să fie stăpânite de calcule şi speranţe de câştig!” (Viaţa Sfântului Issa [28], 9:12,13,16)
“… Gura noastră s‑a deschis către voi, inima noastră s‑a lărgit…” (2 Corinteni 6:11)
“Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)
“Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v‑am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13:34)
“Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă o mulţime de păcate.” (1 Petru 4:8)
“Dacă zice cineva: <Eu iubesc pe Dumnezeu>, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care‑l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?” (1 Ioan 4:20)
“Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n‑a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:7‑8)
“Preaiubiţilor, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n‑a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.” (1 Ioan 4: 11‑12)
“Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 4:16)
“Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul…” (Romani 13:8)
“Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n‑aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare… Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n‑aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi‑aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi‑aş da trupul să fie ars, şi n‑aş avea dragoste, nu‑mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr… Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.” (1 Corinteni 13:1‑8; Biblia trad. de Cornilescu Dumitru)
“… Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi‑vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” (Matei 5:44)
“Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea?” (Matei 5:46)
“Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară (în loc de dragoste) şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este … drăcească” (Iacov 3:14‑15)
“Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric…” (1 Ioan 2:9)
”Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi‑vă de bine. În iubire frăţească, unii pe altii iubiţi‑vă…” (Romani 12:9‑10)
“… Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)
“Iubeşte‑ţi prietenii!… Protejează‑i ca pe lumina ochilor tăi!” (Evanghelia după Toma [27], 25)
“Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi‑l pună pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)
“… Pentru ca bucuria Mea să fie în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v‑am iubit Eu.” (Ioan 15:11‑12)
“Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 15:17)
|
