|
Capitol din cartea intitulată
Povestiri cu tâlc despre Părintele Zosima
Tradus din engleză de Jenica Neamu
Parabola despre bine:
binele săvârșit şi binele nesăvârșit
Într‑un oraş de provincie, aşezat pe marginea unui râu, era o mânăstire. În acea mânăstire trăia un călugăr în vârstă, venerat de mulți oameni ca fiind sfânt. Numele lui era Zosima. Se spunea că minunile se întâmplau prin cuvintele sale, că viața oamenilor se schimba în bine și că sufletele se transformau!
Un negustor bogat, a cărui fiică fusese vindecată în mod miraculos de Zosima, construise un spital gratuit în acel oraș. Mulți oameni au venit din locuri îndepărtate pentru a vorbi cu părintele, pentru a cere sfatul său. Ajutorul lui Dumnezeu a venit la mulți prin cuvintele și faptele călugărului și un număr mare de oameni, după ce au vorbit cu el, și‑au schimbat viața în fața lui Dumnezeu, încercând să facă binele…
Dar mai exista şi un alt fel de viață în acel oraș. Erau baruri cu petreceri de beţivi și crime. Existau, chiar şi acele lucruri care nici nu ar trebui să fie menționate… Și aşa, oamenii îşi înmulțeau nenorocirile pentru că nu știau nimic despre semnificaţia vieților sufletelor în trupuri… Nici măcar nu se gândeau la asta… Oamenii, prin viața lor nedreaptă, făceau rău atât lor înşişi cât şi celorlalţi. Și ei trăiau fără să se uite la necazurile altora și fără să se gândească la ceea ce făceau…
* * *
Odată, o tânără a venit la acel spital gratuit.
La recepție, ea a cerut să vorbească cu cel mai bun doctor.
O asistentă care făcea programările i‑a răspuns:
“Draga mea, nu trebuie să mergi la el! Avem un alt medic pentru femeile însărcinate! Ea este, de asemenea, foarte bună, deci nu ai de ce să îţi faci griji! A venit aici din capitală! Doctorul Fiodor este foarte ocupat! El este chirurg și are operații foarte dificile. Acum are un pacient în stare critică şi nu ar trebui să‑l deranjăm!”
“Nu, trebuie să vorbesc cu el”, spuse tânăra femeie, plecându‑și ochii. — “Pot să aștept…”
“Bine, îţi voi face o programare pentru o consultaţie cu el. Cum te numeşti?”
“Nadejda Veresova.”
În acest moment, a apărut în ușă un bărbat înalt, frumos şi cu umeri laţi, îmbrăcat într‑un halat alb.
“Doctore Fiodor, aţi venit la timp. Iată o femeie care vă caută!”
“Bine, hai să mergem în camera de consultaţie!
“Ia loc. Te ascult! Sper că nu va dura prea mult timp. Am o operaţie în curând.”
Doctorul Fiodor sta în fața femeii și se uita la ea.
Ea, jenată, încreţea capetele șalului ei, care îi acoperea umerii și burta foarte mare.
“Am nevoie de o operație, nu pot da naștere acestui copil… Îmi voi pierde slujba de la hotelul din Taisiya…”
A spus cu greutate aceste cuvinte, schimbându‑se la faţă, de vreme ce era bine cunoscut faptul că așa‑numitul “hotel” era un loc celebru în oraș unde aveau loc chefuri. Și, fără îndoială, doctorul știa acest lucru.
Ea aștepta o reacție de condamnare și dispreț pentru cuvintele ei, dar nu s‑a întâmplat aşa. Doctorul o privea calm, astfel încât Nadejda continuă:
“M‑am dus la Angelina. Ea întotdeauna a ajutat pe fiecare dintre noi în astfel de situații. Dar pe mine nu m‑a primit, spunând că era prea târziu și că ea nu e o criminală…”
“Așa că ai venit la mine ca la un ‘ucigaș’, nu‑i așa?”
“Nu… nu spun asta… Iertați‑mă vă rog, iertați‑mă!… Dar nu am de ales! Ajutați‑mă!… Am crezut că el se va căsători cu mine, cu adevărat, că o viață nouă, diferită, pură, ar începe pentru mine… De aceea am așteptat atât de mult!… Am bănuit că mă amăgea. El a făcut‑o doar pentru un pariu cu prietenii săi… Nu am vrut să admit aşa ceva… Și acum… am economisit chiar şi niște bani! Vă voi plăti! Dacă nu este suficient — atunci vă voi da mai târziu, oricât de mult veți cere…”
“Draga mea, tu înțelegi ce mi‑ai sugerat? Tu îmi oferi ceea ce este contrar conștiinței mele şi pentru care voi intra la închisoare! Vrei ca acest spital să fie închis după ce eu comit această crimă? Vrei să iau viața acestui copil care se va naște probabil foarte curând?
“În plus, ai vrut acest copil!…
“Există și alte căi! Ai spus că ai economisit niște bani; asta înseamnă că vei avea destul pentru început…
“Nu mă pricep să port conversații convingătoare. Dar nu am niciun drept să fac ceea ce ceri! Pur și simplu nu pot face acest lucru și nu vreau să…”
În acel moment, cineva bătu la ușă:
“Doctore, suntem pregătiți pentru operație! Vă așteptăm!”
“Da, vin!”
“Îmi pare rău, am înțeles asta… Îmi pare rău…” — şopti tânăra femeie, iar buzele ei deveniră palide în timp ce se îndrepta spre ușă…
Doctorul Fiodor începu să meargă rapid spre camera de operație, dar, brusc, a auzit vocea părintelui lui Zosima:
“Și cine va fi responsabil pentru binele pe care nu l‑ai făcut?”
Doctorul Fiodor se uită înapoi la femeia care ieșea.
Înțelegea gândurile ei. El s‑a ocupat de multe ori de aceia care au fost salvați de la ștreang în ultimul minut, sau salvaţi după ce au luat otravă…
Se întoarse înapoi și, cu un pas rapid, a ajuns‑o pe femeia care pleca, a luat‑o de umeri şi a întors‑o încet. El a văzut fața ei palidă, dar foarte frumoasă, ochii ei fără speranță…
“Așteaptă! Ascultă‑mă! Acum nu am timp, dar promite‑mi că mă vei aștepta aici. După operație, vom vorbi. Sau să te încui ca să nu‑ți poți face nimic rău? Vom găsi o soluție! Fii sigură! Dacă vrei, îti dau voie să munceşti aici: să faci curat, să ai grijă de bolnavi… Nu există situații fără speranță, ci doar rătăcire spirituală! Și viața ne este dată de Dumnezeu pentru un scop foarte important! Și trebuie să găsim acel scop important și să‑l realizăm! Ești atât de tânără și frumoasă! Trebuie să înțelegi acest lucru chiar acum! Stai aici și așteaptă‑mă! Și nu încerca să pleci!”
“O să aștept…” — șopti Nadejda cu o voce tremurândă, în timp ce lacrimile îi jucau în ochi.
* * *
Operația a avut succes, iar gândurile doctorului Fiodor au revenit la problema creată de tânăra femeie:
“Ei bine, ce se va întâmpla dacă voi permite ca ea să lucreze aici? Ea va naște. Apoi, ea va încerca să înceapă relaţii amoroase cu medicii, cu pacienţii… Apoi, ea va părăsi copilul și va reveni la viaţa dinainte…
“Voi fi eu în stare să cresc acest copil ca şi cum ar fi al meu? Voi avea putere pentru asta? Eu însumi nu am putut încă să‑mi fac o viaţă de familie pentru că nicio femeie nu ar fi acceptat modul meu de viață, în care spitalul a devenit cea mai importantă ‘iubită’ a mea….
“Totuşi, un copil necesită îngrijire și dragoste!
“Bineînţeles că e posibil ca această femeie să se schimbe — dar ar vrea ea să facă asta?
“Nu știu cum să explic oamenilor astfel de lucruri, dar ar trebui s‑o fac. Chiar acum trebuie să găsesc cuvintele potrivite… Părintele Zosima poate explica felul în care să găseşti calea cea dreaptă dintr‑o înfundătură. Odată, el m‑a salvat şi pe mine…”
* * *
Amintirile îl copleşiră pe doctorul Fiodor:
S‑a întâmplat acum zece ani. Era un chirurg tânăr și plin de succes într‑una dintre cele mai renumite clinici din capitală. Dar, dintr‑o dată, un pacient a murit pe masa de operație…
Fiodor nu a fost acuzat oficial de nimeni. Colegii lui încercau să‑l încurajeze, spunând că aşa ceva se întâmplă tuturor medicilor, că face parte inevitabilă din experiența lor de viață…
Dar Fiodor nu a putut suporta situaţia creată. Şi‑a părăsit locul de muncă și s‑a mutat din capitală într‑un loc unde nimeni nu‑l cunoştea… Acolo a început să bea neîncetat… Era sfârșitul: nu mai rămăsese nicio urmă de speranță, întunericul năvălea din toate părțile…
Nu‑şi amintea cine i‑a spus despre călugăr, dar Fiodor a hotărât, dintr‑o dată, să‑l viziteze.
Când a venit la Zosima, se aștepta să audă cuvinte de alinare şi să primească iertarea păcatelor sale…
Cu toate acestea, a auzit contrariul:
“Ceri să îţi iert păcatele? Dar cine va răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru binele pe care nu l‑ai făcut?”
… Fiodor îşi reamintea limpede, cu detalii, tot ceea ce se întâmplase atunci. El a replicat pe un ton abrupt:
“Am omorât un om…”
El rosti aceste cuvinte îngrozitoare și căzu în tăcere… Simțea milă pentru el însuşi și pentru viața sa ruinată…
“Da… Cum să fii un medic bun dacă mâinile tale tremură din cauza vodcii…” — răspunse bătrânul liniștit.
Apoi, părintele se uită cu bunătate în ochii săi, ca şi cum se adresa unui om care lucrase ca medic, care văzuse un viitor strălucit în fața lui și care visase să salveze oamenii…
“Cum ştii că sunt doctor?”
“Nu, nu mai eşti doctor! Acum eşti un laş care se autocompătimeşte şi care şi‑a trădat munca!…”
“Am venit să‑ţi cer sfatul, dar tu…”
“Eu îţi spun doar adevărul! Ți‑e frică de el? Bei vodca pentru a nu vedea adevărul?
“Dacă începem să acoperim cu vodcă fiecare dintre păcatele noastre, atunci vor apare o mulțime de păcate, şi mai îngrozitoare!
“Vrei să mă asculți sau ai venit numai pentru a obține consolare de la mine?”
“Am venit să mărturisesc… nu știu cum să trăiesc cu un asemenea păcat…”
“Atunci mărturisește: care crezi tu că a fost păcatul tău?“
“A fost greșeala mea! Dacă nu aș fi făcut această greșeală, acel om ar fi supraviețuit… Dar… a murit imediat…”
“Și, dacă n‑ai fi făcut acea operație — ar fi supraviețuit?”
“Nu, ar fi murit oricum… Dar nu imediat…”
“… Ar fi fost pe moarte şi în agonie pentru multă vreme…”
“Poate. Dar dacă aș fi făcut totul bine, ar fi supraviețuit și ar fi fost sănătos… Deci, eu sunt un criminal.”
“Dumnezeu determină momentul când sufletul trebuie să părăsească trupul! Iar tu, ca medic, ai avut multe șanse de a vedea cum pacienți care nu ar trebui să supravieţuiască conform tuturor normelor medicale, au supraviețuit și şi‑au revenit! Sau, invers, un pacient care ar fi trebuit să îşi revină, a murit din cauza inimii sau din alte motive. Uneori, chiar și oameni sănătoși mor, iar alteori, pacienţi cu boli terminale se vindecă.
“Nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu! Această voință se desfășoară, printre altele, prin persoane diferite, bune sau rele, prin munca lor, prin faptele lor, prin crimele sau erorile lor.
“Sentimentul propriei vinovății este folositor pentru suflet, deoarece, în acest fel, are loc pocăinţa. Totuși, după aceea, această persoană trebuie să continue să trăiască şi să îndrepte ceea ce poate fi îndreptat!
“Dar dacă, în loc de aceasta, cineva îşi sapă propriul mormânt din cauza vinovăției sale şi pune o piatră funerară deasupra, va fi foarte rău atît pentru suflet, cât și pentru cei din jur.
“Oamenii sunt obișnuiți să se învinuiască numai pentru acel rău pe care l‑au făcut. Dar trebuie să răspundem lui Dumnezeu pentru acel bine pe care l‑am fi putut face, dar nu l‑am făcut!
“Deci, hotărăşte‑te acum: Domnul îţi va aduce mulți oameni care au nevoie de ajutorul tău, dacă reuşeşti să treci peste slăbiciuni și autocompătimire și începi să faci din nou slujba pentru care ai fost chemat!”
… Fiodor văzu câteva imagini plutind în fața lui: mulți oameni, copii, tineri și bătrâni, deveneau sănătoși datorită lui…
Zosima a continuat ca şi cum ştia ceea ce Fiodor văzuse cu ochii sufletului:
“Toți sunt oameni care vor muri înainte de vreme dacă nu te vei întoarce la munca ta! Vina ta înaintea lui Dumnezeu va fi mare dacă nu îi salvezi pe aceia pe care îi poți ajuta — însă nu vei face acest lucru, pentru că ţi‑ai părăsit slujba ta cea mai importantă!
“Acum te poţi ruina cu ușurință bând și lăsându‑te purtat de nimicnicie! Este ușor să‑ţi trădezi vocația! Este şi mai ușor să nu te schimbi, să lași totul așa cum este și să plângi până la sfârșitul zilelor tale, de vreme ce ‘totul e atât de rău’! Dar asta seamănă cu situația în care o boală a trupului nu e tratată! În acest caz, boala se va agrava în mod inevitabil! Drept urmare, acest corp va muri curând!
“Tot aşa se întâmplă când cineva nu tratează o boală a sufletului.
“Această problemă va rămâne nerezolvată chiar și după moartea trupului, deoarece sufletul este nemuritor și va trebui să răspundă pentru viața sa înaintea lui Dumnezeu!
“Dacă nu te transformi și nu te salvezi de defecte atât de grave precum frica, tristețea, lipsa de voință sau altele — destinul tău va deveni din ce în ce mai rău!
“Indiferent cât de mult cineva încearcă să ignore problema pusă acelei persoane de către Dumnezeu, acesta va trebui, în mod inevitabil, să o înțeleagă și să o rezolve în viitor!
“Grăbește‑te să te ajuți pe tine și pe alții! Nu risipi degeaba ‘apa vieții’ dată de Dumnezeu pentru un serviciu important!
“Oamenii cred că numai răul pe care l‑au făcut este un păcat înaintea altor oameni și a lui Dumnezeu. Dar binele nefăcut este, de asemenea, un păcat!
“De exemplu, un om se îneacă într‑un râu, iar un altul, care ar putea să‑l ajute, vede acest lucru. Dacă nu salvează omul care se îneacă, atunci, fără îndoială, binele nefăcut va duce la moarte.
“Un alt exemplu este atunci când unii copii suferă de foame într‑o casă din apropiere sau când o persoană crudă face o nedreptate.
“Dacă ne uităm cu atenție în jur — vom vedea atâtea probleme ale oamenilor! Aceste nenorociri ei le poartă în ei înşişi sau le generează și le înmulțesc în jurul lor… Sufletele se îneacă în necazurile lor! Unii oameni văd acele necazuri, unii nu… Când trăim concentrându‑ne doar pe propria noastră durere, nu vedem suferința din jurul nostru, suferință pe care o putem elibera!
“Dimpotrivă, atunci când căutăm să ajutăm pe alţii, vine şi Ajutorul lui Dumnezeu!
“Totuși, nu ar trebui să facem binele fără rost, ci cu discernământ! Trebuie să învățăm acest discernământ! Și acest lucru ne poate lua toată viața ca să‑l stăpânim!…
“A face bine nu înseamnă numai a scoate pe cineva dintr‑un râu sau de a vindeca o boală teribilă. Uneori, chiar și un cuvânt spus la timp poate împiedica pe cineva să facă o faptă teribilă! Uneori, trebuie doar să ascultăm pe cineva în tăcere, iar această persoană va înțelege chiar și fără ajutorul nostru unde este binele, unde este răul și unde este adevărul sau minciuna!
“Isus putea vorbi cu oamenii în acest fel.
“Dumnezeu ne poate ajuta să ne ridicăm chiar şi din adâncul viciilor și păcatelor! De exemplu, apostolul Pavel a fost un ucigaș și un persecutor al creștinilor. Dar el L‑a recunoscut pe Dumnezeu în Isus, pe care L‑a auzit o dată, și a reușit să se schimbe!
“În viaţa noastră există un scop suprem: să ne ridicăm până la conștiința lui Cristos!
“Nu toată lumea poate începe să trăiască așa imediat, dar toată lumea poate încerca să se desăvârșească și să se transforme pe sine!
“În plus, toată lumea are posibilitatea să‑și ajute aproapele!
“Fiecare suflet își are vocaţia sa în viața pământească. Unii pot vindeca boli, alţii pot construi case sau pot creşte copiii, iar alţii pot picta tablouri sau compune muzică.
“Când cineva are meseria care poate aduce cea mai mare dragoste și bunătate altora, atunci acea persoană devine fericită datorită muncii sale! Și există o mulțime de beneficii pentru toată lumea din munca acelei persoane, chiar dacă nu face altceva decât să coacă pâine sau să măture străzile! Cel ce cultivă pământul sau acela care amenajează grădini este, de asemenea, fericit și drept înaintea lui Dumnezeu! Același lucru se întâmplă cu acela care poate auzi sufletul muzicii Divine și încearcă să‑l transmită oamenilor. La fel este şi cu aceia care cresc copii și le dau o educație.
“Iar datoria ta este să vindeci oamenii de boli! Iar dacă nu împlineşti acest scop al vieții tale, atunci vina ta va fi mare înaintea celor care ar putea fi mântuiți și salvați prin tine!
“Vrei să te ajut acum?”
“Da, vreau.”
“Un negustor bogat a construit un spital în orașul nostru. El plătește salariile medicilor și asistenților medicali și totul este gratuit pentru toți pacienții. Acest spital poate deveni foarte bun dacă un doctor bun îl va conduce. Este adevărat că aici nu este capitala și că persoana respectivă nu va avea parte de prea multă glorie… Eşti de acord să conduci acest spital?
“Sunt?… Voi fi eu capabil să îl conduc?”
“Singur — nu vei putea, dar cu Ajutorul lui Dumnezeu, vei reuşi. Nu va fi ușor! Dar ar putea deveni un lucru bun! În plus, îți dau o pedeapsă pentru păcatul tău: nu trebuie să mai bei niciodată alcool, până la moarte!
“Acum, alege: ori îţi sapi propriul mormânt, ori salvezi pe alții de la moarte!
“Te‑ai hotărât?”
“Voi încerca să îndeplinesc acest lucru!”
“Înțelegi ce este necesar pentru ca toate acestea să fie îndeplinite? Voia Domnului? Da. Dar nu numai asta! Sunt necesare munca ta şi eforturile tale zilnice! Cu alte cuvinte, prin mâinile tale, Dumnezeu poate crea aici multe lucruri minunate!
“Dacă nu începi această lucrare, atunci cine o va face în locul tău?”
… Fiodor își aminti de modul în care bătrânul vorbea cu el: uneori sever, uneori blând ca o mamă cu un copil mic…
Zosima a reușit să‑l întoarcă spre o nouă viață! El a fost salvat dintr‑un coșmar de iad și renăscut, ca să spunem așa! De atunci nu a mai băut niciodată alcool! Și credința în El însuși și în Dumnezeu s‑a întors! Spitalul funcționa bine de zece ani! Au fost salvate sute de vieți! Și câţi oameni buni, care au fost aduşi de Dumnezeu, lucrau acum cu el!
* * *
“Doamne, ajută‑mă să găsesc cuvintele potrivite!” gândi Fiodor și, oftând adânc, se duse la locul unde îl aștepta vizitatoarea sa de dimineață.
Deodată, văzu ochii blânzi ai lui Zosima și se linişti complet. De obicei, un asemenea calm îl avea înainte de operații dificile. În aceste momente, graba gândurilor dispărea; totul din interiorul lui se aduna în întregime într‑o stare unică de concentrare şi fiecare acțiune era determinată cu exactitate de intuiția lui.
Intră în încăperea unde Nadejda îl aștepta.
Stătea lângă fereastră, iar fața îi strălucea de o frumusețe și o sensibilitate uimitoare.
Fiodor își dădu seama că se hotărâse deja: ea va da naştere și va creşte acest copil. Indiferent ce ar spune el acum, cel mai important lucru era deja decis!
Se așeză în fața ei. Oboseala operației se diminuase, dar încă nu știa ce să‑i spună…
Ea și‑a ridicat ochii de o frumusețe uimitoare și întrebă pe un ton liniștit:
“Cum a fost operația? Este totul bine?”
“Da, sper ca totul să fie bine”.
“Şi eu voi fi bine!” — spuse ea zâmbind cu dragoste la ceva nou, încă necunoscut și frumos. “Mulțumesc, m‑ați ajutat foarte mult! Îmi voi găsi un loc de muncă singură! Voi coase acasă sau voi găsi altceva…”
Ea zâmbi din nou ușor:
“Mă duc…”
“Așteaptă un minut! Vrei să te căsătoreşti cu mine?”
Se uită la Fiodor aşa cum, probabil, Maria Magdalena se uitase la Isus atunci când El îi lua apărarea în faţa oamenilor care voiau s‑o omoare cu pietre…
* * *
La scurt timp după nuntă, în familia doctorului Fiodor și Nadejda s‑a născut o fetiţă. Ea a fost numită Sofia. Zosima a botezat‑o și, poate de aceea, toată lumea a început, cu afecţiune, s‑o cheme pe această fetiță, Zosia…
Ei, dar asta e o altă poveste…
|
