Învăţăturile lui Isus Cristos

Isus Cristos

Învăţăturile Originale ale lui Isus Cristos:


Tradus din engleză de Jenica Neamu


Dumnezeu Tatăl

Evoluţia Sa şi noi

Procesul de creaţie. Multidimensionalitatea spaţiului

Duhul Sfânt

Cer şi Ceruri

Iad şi paradis

Pocăinţa

Isus Cristos

Isus — despre El Însuşi

Răspândirea creştinismului

Libertatea voinţei

Destin

Dezvoltarea intelectuală

Despre alcoolism

Muncă sau parazitism?

Oamenii

Patriotism

Ce este omul

Eliberarea de boli

Morală şi etică

Dragostea pentru Dumnezeu

Nu fura, nu minţi, ajută‑i pe alţii

Iubirea

Iubire şi sex

Căsătorie şi divorţ

Nudism

Bărbat şi femeie pe Calea spirituală

“Minorităţi”

Compasiune

Lupta împotriva sinelui inferior

Viaţa monahală

Munca meditativă


Published book
(în engleză)



Capitol din cartea scrisă de Dr.Vladimir Antonov
Învăţăturile Originale ale lui Isus Cristos

Lupta împotriva sinelui inferior

Pentru a atinge cel mai Înalt Obiectiv — Unirea cu Tatăl Ceresc – practicantul spiritual trebuie nu numai să intre în sfera “Cerurilor” celor mai Înalte, dar, de asemenea, să realizeze şi dizolvarea de sine în Conştiinţa Tatălui, prin renunţarea la propria individualitate.

Cu toate acestea, nici măcar iubirea deplină față de aproape nu este posibilă fără capacitatea de a vedea o situație prin prisma acestuia. Ca urmare, trebuie să experimentăm situaţia respectivă din punctul lui/ei de vedere, nu numai în corpurile noastre, dar, de asemenea, fiind şi în consubstanţialitate cu persoana care ne interesează.

Acest fel de iubire faţă de cei din jur poate fi practicată în grupuri mici, ca de exemplu, în relaţia dintre o femeie şi un bărbat care se iubesc, sau în colectivităţi mari care prestează muncă manuală, științifică, militară, sau religioasă. Un şef cu adevărat bun conduce ca şi cum el ar fi întregul grup, în sensul că el, împreună cu grupul, formează un singur organism unit. În acest caz, grija pentru fostul “eu” și fostul “interes personal” dispare, iar existenţa “eu‑lui” se dizolvă în toţi subalternii săi. Liderul începe să‑i perceapă pe ceilalţi ca fiind consubstanţiali cu ea sau el, iar grija lui/ei pentru ei începe să aibă prioritate față de grija pentru binele său personal. Acest mod de simţire şi comportament reflectă îndeplinirea poruncilor: “… Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!…” (Matei 22:39) și “Iubiți‑i pe frații voștri! … Protejați‑i ca pe lumina ochilor!” (Evanghelia după Toma [27], 25)

Oamenii care vor să cunoască dragostea adevărată încep s‑o înveţe în grupuri sociale mici; după aceea, încep să fie capabili să cuprindă în iubirea lor grupuri din ce în ce mai mari. Apostolul Pavel a sugerat să fie extins sentimentul de consubstanţialitate între toţi aspiranţii către Isus, experimentându‑se, în felul acesta, trăirea ca un singur trup, Trupul Cristic, în frunte cu Cristos și Tatăl. (Efeseni 1:22‑23).

Aceasta muncă meditativă are ca rezultat creşterea gradată a conştiinţei conducătorului. Cu cât dragostea liderului este mai sensibilă, mai subtilă şi mai atentă, cu atât este mai bună dezvoltarea conştiinţei lui.

Isus a dat un alt exemplu de dizolvare a cuiva în dragoste: imaginea meditativă a unei viţe de vie. Aceasta are rădăcinile în Tatăl, are tulpină, are ramuri‑ajutătoare şi frunze‑văzătoare care sunt verzi, ruginesc şi cad. În schimb, ca rezultat, viţa va da fructe frumoase, iar seminţele acestor fructe vor da noi vlăstare (Ioan 15:1‑16).

Opusul acestui fel de conducător este un neghiob cu un sentiment puternic de importanţă de sine manifestată sub formă de trufie.

În concluzie, avem două exemple de tipuri posibile de conducători: pe de‑o parte, genul de nătâng arogant care face viaţa subordonaţilor un coşmar şi, pe de alta, genul de lider care se dezvoltă în conformitate cu meditaţiile descrise de Isus şi Pavel.

Aceste meditaţii se fac cu ajutorul unor metode speciale. Mai jos voi cita câteva din îndrumările lui Isus şi ale apostolilor Săi. Aceste principii sunt folositoare pentru pregătirea celor interesaţi în asemenea muncă.

“… Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele, şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă…” (Matei 20‑25‑27)

“… învăţaţi‑vă de la Mine, că sunt blând şi smerit…” (Matei 11:29)

“Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să‑şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!” (Iacov 3:13)

“Nu vă răzbunaţi singuri…” (Romani 12:19)

"Când eşti poftit de cineva… să nu te aşezi la masă în locul dintâi… Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat” (Luca 14:8‑11)

“Fericiţi cei blânzi…” (Matei 5:5)

“Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.” (1 Corinteni 10:24)

“… În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

“Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii…, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi‑au luat răsplata. Ci tu…, (lasă) milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:1‑4; Cornilescu Dumitru, Biblia)

“… Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.” (Luca 14:33)

“Mai fericit este a da decât a lua.” (Faptele Apostolilor 20:35)

“Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi‑ar fi scumpă, ci vreau numai să‑mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit‑o de la Domnul Isus…”(Faptele Apostolilor 20:24)

“… Ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iacov 4:14)

“… Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut (din corp) şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre… “(Filip 1:23‑25)

“Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău…” (1 Tesaloniceni 5:15)

“… N‑am căutat slavă de la oameni…” (1 Tesaloniceni 2:6)

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte‑le să nu se semeţească, nici să‑şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră, Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inima largă, agonisindu‑și lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.” (1 Timotei 6:17‑19)

“Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri…, fereşte‑te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.” (Tit 3:9)

“… Cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.” (Luca 22:26)

“Dragostea… nu spune… <Asta e a mea!>… ci spune <Asta este a ta!>” (Evanghelia după Filip [26], 110)

“Mie, şi numai Mie Îmi datoraţi tot ceea ce aveţi şi tot ceea ce este în jurul vostru, deasupra voastră şi dedesubtul vostru!” (Viaţa Sfântului Issa [28], 8:11)

 

   < pagina precedentă pagina următoare >   

 



VEZI ŞI:


Evanghelia
după Filip

Ce este creştinismul?

Ce este isihasmul?

Câteva idei principale din Filocalia

Rugăciunea lui Isus

Isus vindecă şi astăzi

Adevărata Apocalipsă a Apostolului Ioan Evanghelistul

Fericiţi cei curaţi cu inima!


ENGLEZĂ:


Revelations

Parables about the Elder Zosima

Jesus Christ
calendars

Photo galleries

Video and audio


Pagina principală

Lecturi suplimentare

Site-uri partenere

Contact